19 AUGUST A FI BIRUITOR 1)
"Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a Iubit..." (Romani 8:)7)
Compozitorul Gian Carlo Menotti a spus: "Iadul începe în clipa în care Dumnezeu ne face parte de viziunea ... darurilor pe care le-am risipit, a tot ceea ce ar fi trebuit să facem şi nu am făcut". Wilma Rudolph, care a câştigat trei medalii de aur la Olimpiada din 1960, este de acord. Ceea ce a realizat ea nu este la fel de impresionat ca ceea ce a reuşit să depăşească. În copilărie, "Willie" a contactat poliomielită şi nu a mai putut umbla fără cadru. Apoi, la 13 ani a reuşit să-şi folosească din nou picioarele şi a continuat aşa până a devenit cea mai rapidă femeie în viaţă. Dar provocările ei nu erau doar de ordin fizic. Făcând parte dintr-o familie numeroasă de negri săraci, ea ne-a inspirat prin faptul că a depăşit sărăcia şi discriminarea rasială. Ea spunea: "Nu pot" nu a existat niciodată în vocabularul meu". La vârsta de 2 ani, Scott Hamilton, un alt patinator faimos de la Olimpiadă a încetat să mai crească datorită unei boli care aproape l-a ucis. Dar părinţii lui l-au încurajat să se reabiliteze, învăţându-l să patineze; iar restul este istorie! În 1976, când Brad Parks a fost rănit într-un accident şi a ajuns într-un scaun cu rotile, şi-a întărit braţele aruncând mingi de tenis în uşa de la garaj. Trei ani mai târziu a pus bazele Fundaţiei Naţionale de Tenis pe roţi. Pavel a spus: "Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit". Rick Warren scrie: "De ce Dumnezeu foloseşte slăbiciunile noastre? Deoarece când o face, El îşi câştigă toată slava. Dacă Dumnezeu S-ar folosi doar de punctele tale tari, ceilalţi s-ar uita la tine şi ar fi geloşi ... sau descurajaţi. Dar când Dumnezeu te foloseşte în ciuda slăbiciunilor tale ... oamenii îşi dau seama că "Dumnezeu m-ar putea folosi şi pe mine!" Slăbiciunile tale nu sunt un accident. Dumnezeu ... Ie-a îngăduit cu scopul de a-Şi arăta puterea prin tine".
20 AUGUST A FI BIRUITOR (2)
-Bob Gass
"...puterea Mea în slăbiciune este făcută desavârşită..." (2 Corin(enll2:9)
La 19 ani, Helen Keller a contactat o boală care în cele din urmă a lăsat-o fără auz şi fără vedere. Pe atunci, cei care erau "surdo-muţi" erau clasificaţi drept idioţi. Dar părinţii lui Helen nu au fost de acord. Ei au angajat-o pe profesoara Anne Sullivan ca să lucreze cu fiica lor, iar în cele din urmă, a învăţat să scrie şi sâ citească folosind limbajul Braille. Uimitor, în 1904 ea a absolvit cu onoare Radcliffe College, apoi şi-a dedicat viaţa ajutorării altora. Filantropistul Andrew Carneige i-a plătit un venit anual; scriitorii Mark Twain şi Robert Louis Stevenson au lăudat-o şi aproape toţi preşedinţii din timpul cât a trăit au invitat-o la Casa Albă. Deşi Helen a murit în 1968, moştenirea curajului ei încă mai dăinuie. Când a fost întrebată dacă există ceva mai râu decât să fii orb, Helen a răspuns: "da, să ai vedere, dar să nu ai viziune". La 12 ani Thomas Eddison a dezvoltat o pierdere atât de severă a auzului, încât profesorii i-au recomandat să fie retras de la şcoală. Dar Eddison şi-a folosit handicapul pentru a înlătura ceea ce îl distrăgea şi a se concentra asupra lucrului. Drept urmare, băiatul care a fost etichetat ca "elev retardat" a dat lumii peste 1000 de invenţii, incluzând becul, fonograful şi camera de luat vederi. La urma urmelor, cine are dreptul să definească "normalul"? înseamnă oare să fii scund şi nu înalt, sau bogat şi nu sărac? Adevărul este că Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi cu abilităţi unice pe care Se aşteaptă să le explorăm. Şi foarte interesant, handicapurile reale nu aparţin celor care se nasc cu probleme mentale şi fizice. Nu, ele aparţin aşa-numiţilor oameni normali, care au acceptat letargia şi limitarea ca parte a vieţii. Dumnezeu a spus: "puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită", aşa că poţi lăsa dificultăţile să te împiedice sau să te inspire. Care este alegerea ta?