Pentru ca bisericile să fie cu adevărat eficiente în lumea de azi, trebuie să aibă un scop bine definit.

A.         Biserica are un scop

Ideea de scop poate fi descrisă ca fiind „sfârşitul spre care sunt canalizate eforturile noastre.“ Fiecare organizaţie are un scop. O firmă există cu scopul de a câştiga bani prin vânzare de bunuri sau ofertă de servicii. Guvernul unei ţări există cu scopul de a‑i ocroti pe cetăţenii ei şi de a‑i conduce. Domnul Isus este un adevărat exemplu în acest sens: El a avut un scop măreţ  ‑ ştia de ce a venit pe pământ şi ce urmărea. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M‑a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M‑a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului“ (Lc. 4:18‑19). Vorbea des despre moartea Sa ca fiind motivul pentru care a venit (Mat. 16:21). De asemenea, El a vorbit şi despre zidirea Bisericii Sale (Mat. 16:18). A murit şi a înviat, biruind moartea şi nimicind planurile lui Satan. L‑a trimis pe Duhul Sfânt ca să locuiască veşnic în inimile oamenilor şi să‑I pregătească Mireasa pentru veşnicie (Fapte 2:1‑47). Şi‑a întemeiat Biserica având în minte un scop minunat ‑  stabilit dinainte de întemeierea lumii  şi  destinat pentru un viitor glorios.

Scopul Bisericii îl găsim formulat clar în Scriptură. Este extrem de important ca fiecare plantator de biserici să înţeleagă scopul biblic al Bisericii şi să mediteze la felul în care acest scop se răsfrânge asupra lucrării lui de plantare de biserici.

B.         Scopul Bisericii

1.        Scopul final: să‑L glorifice pe Domnul.

Biblia ne învaţă că există un scop final către care se îndreaptă toată creaţia – slava lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu reprezintă tot ceea ce este adevărat despre El – natura  Lui, atributele, caracterul şi acţiunile Lui. Scopul suprem al Lui Dumnezeu pentru eternitate şi scopul suprem al existenţei omului este slava lui Dumnezeu. El Îşi împlineşte scopurile veşnice îndreptându‑se spre acest final. Scopul final al Bisericii este slava lui Dumnezeu (Rom. 15:6, 9;  Ef. 1:5ff;  2 Tes. 1:12;  1 Pe. 4:11).
Dumnezeu este slăvit (descoperit, făcut cunoscut) când ne închinăm Lui (Ioan 4:23), când ne rugăm şi Îl lăudăm (Ps. 50:23) şi când trăim o viaţă după voia lui Dumnezeu (Ioan 15:8). „… să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu“ (1 Cor. 10:31). Acest lucru este adevărat pentru fiecare creştin în parte şi pentru Biserica Sa.

¨         Cum Îl slăveşti tu pe Dumnezeu?

¨         Dar Biserica?

¨         Cum este slăvit Dumnezeu în mijlocul nostru?

¨         Care ar fi câteva exemple din Vechiul şi Noul Testament, în care Dumnezeu este slăvit?

2.        Scopul pe plan extern: evanghelizarea celor pierduţi

Biblia ne învaţă clar că Biserica are un scop şi pe plan extern – scop care trebuie împlinit în vremea aceasta. El (acest scop) focalizează atenţia şi eforturile Bisericii înspre exterior. Acesta este motivul pentru care a venit Isus ‑ să câştige la El o lume pierdută şi muribundă (Lc. 19:10). Isus a zis: „Cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi“ (Ioan 20:21). Acest scop pe plan extern al Bisericii este de a duce Evanghelia la cei pierduţi ‑ evanghelizare şi misiune.
Probabil, în nici un alt loc din Scriptură nu este formulat mai bine scopul Bisericii pe plan extern decât în pasajele din Matei 28:18‑20 şi Efeseni 2 şi 3. (Vezi Anexa 3A.)

3.        Scopul pe plan intern: zidirea lucrătorilor

Biblia ne învaţă că Biserica mai are şi un scop pe plan intern, acela de a zidi sau îmbărbăta  mădularele trupului. Majoritatea epistolelor Noului Testament au fost scrise creştinilor pentru a‑i întări în viaţa şi lucrarea creştină astfel încât ei să poată atinge scopul pe plan extern – acela de a câştiga o lume pierdută şi muribundă pentru Hristos.

Textul din Efeseni  4:11‑16 constituie o bază pentru un studiu despre scopul Bisericii pe plan intern – propria ei zidire. Instruirea şi echiparea oamenilor lui Dumnezeu ca o comunitate (cu diferite funcţii în închinare, învăţătură, părtăşie şi împărţire a hranei Cuvântului) conduce la atingerea scopului pe plan extern, acela de a face ucenici.

¨         Darul de conducere este dat unora (v. 11) pentru echiparea sfinţilor în vederea lucrării de slujire (v. 12), nu pentru a o face ei înşişi. Care sunt implicaţiile acestui adevăr vital în lucrarea ta de plantare de biserici? Cum va influenţa acest adevăr  ceea ce faci?

¨         Care sunt observaţiile tale pe marginea acestui pasaj despre plantarea unei biserici? Notează‑le chiar acum.