Isus a facut multe semne si minuni din cele mai extraordinare pt ca oamenii sa stie si sa creada ca El este Mesia. Totusi, ce nu vedem in lucrarea Domnului Isus sunt miracolele de gen financiar, nici interventii de justitie sociala. El nu a mers in zone sarace si defavorizate unde, miraculos, sa le construiasca case si sate. Ar fi putut sa o faca–avea acea putere. Nimic nu era imposibil pentru El. Pana si marea si vantul ii erau supuse. El ne-a invatat ca si muntii trebuie sa ne asculte si sa se mute, la porunca noastra, daca avem credinta. Si atunci, de ce nu a facut-o? Isus s-a rezumat la a le da mangaieri pt acum si sperante pt viitor. Le-a spus sa se pocaiasca, sa creada in El, i-a vindecat, eliberat, dar nimic financiar. Oamenii au ramas in aceasi saracie, nedreptatiti, asupriti de cei care stapaneau peste ei (si astia stapaneau cu asprime). Nu a inlaturat nici puterea politica care guverna odios peste popor. N-au facut-o nici apostolii. Si ei s-au rezumat la aceleasi miracole. Ei insusi, ca si Isus, au trait modest sau chiar in saracie si nu au promis nimanui avere, doar iertare si impacare cu Dumnezeu in viata asta, iar in viata vesnica Raiul si Imparatia lui Dumnezeu. Intrebarea este de ce? Cu siguranta, daca ar fi promis bani, prosperitate si sanatate in acest trup, Evanghelia ar fi avut mult mai multa priza la oameni. Probabil toata lumea s-ar fi increstinat peste noapte. Nu asta a dorit Dumnezeu. De cateva ori Isus a inmultit painile si pestii hranind mii de oameni. Multimea a fost asa impresionata, ar fi dorit sa-L incoroneze Imparat pe loc. Isus a refuzat. Mai mult, i-a mustrat spundu-le ca Il vor nu pt ca au vazut semne (desi vazusera), ci pt ca au mancat si s-au saturat. Dupa mustrare, le-a zis sa nu lucreze pt hrana pieritoare ci pt cea vesnica.
Scopul Evangheliei este sa ne rascumpere din pacat, nu din saracie, nu din nedreptate sociala, nici macar sa ne vindece de boli. Scopul Evangheliei este sa ne impace cu Dumnezeu Tatal, nu cu guvernele, nici cu vecinii nostri. Scopul Evangheliei este sa ne dea Raiul si Imparatia lui Dumnezeu in viata de dupa, nu averi si palate aici pe pamant. Scopul Evangheliei este sa ne smulga din ghiarele diavolului, nu din comunism sau islamism, iar asta pt a ne transfera in Imparatia lui Isus, nu in tari democratice cu guverne cumsecade. Cumva, s-a diluat Mesajul adevarat. Cineva a mai scos din el si a mai adaugat la Mesaj. Unul din elementele straine introduse in Mesaj este ideea de “prosperitate”. Apostolii au numit aceasta idee erezie nimicitoare. Pavel expune sursa acestei invataturi ca fiind mandria si ignoranta, mintea stricata si bolnava. Avertizeaza ca astfel de invatatura dau nastere la certuri, banuieli rele, pizma. Ne mai spune ca evlavia nu este o sursa de castig nici castigul dovada ei. Adevaratul castig in viata nu este sa prosperi material, ci sa fii multumitor in orice imprejurare. Mai mult ne avertizeaza ca cine se lasa tarat in aceasta erezie, cade in ispita, in lat si se cufunda in prapad si pierzare, ratacind de la credinta si strapungandu-se cu o multime de chinuri. Ne invata sa FUGIM de o asemenea capcana si, in schimb, sa CAUTAM neprihanirea, evlavia, credinta, rabdarea, dragostea, blandetea–1 Tim 6:3-12 Asa ca am putea numi aceasta evanghelie, o alta evanghelie, care de fapt nu este Evanghelie si pt care pedeapsa este blestemul vesnic–Gal 1:7-9
Cu siguranta Dumnezeu nu ne interzice sa ne rugam pt nevoi personale de tip finaciar,social sau politic,doar ca acestea nu sunt prioritati in sine, sunt trecatoare. Ce vrea Dumnezeu este sa intelgem ca viata asta nu este Raiul nostru, este Examenul nostru. Aici ne pregatim pt cer, aici renuntam la “bunatati” pt a apuca adevaratele bunatati. Aici renuntam la viata, pt ca sa putem apuca adevarata viata. Asadar, aici vom avea necazuri, pierderi, nedreptati, dureri dar nu trebuie sa deznadajduim. Dimpotriva, putem fi plin de bucurie, pt ca avem speranta ca ne asteapta ceva mai bun dincolo de lumea aceasta trecatoare. Vom avea parte si de lucruri frumoase aici pe pamant dar nu suntem chemati sa ne pierdem sufletul umbland dupa ele. Ni se spune ca daca avem ce manca si imbraca ne va fi de ajuns pt ca nu am adus nimic cu noi in lume si nu vom lua nimic cu noi. Asadar, noi ne putem bucura si la bine si la rau, si in pace si in persecutie. Daca putem sa avem o viata mai buna aici, nu e rau, daca nu, nu e sfarstitul lumii. Mai mult, oricat de buna am avea-o acum, sa nu ne multumim cu asta, ci sa cautam vesnicia; oricat de rea am avea-o acum, sa ne mangaiem cu gandul ca va trece si curand vom fi stramutati pe veci, in Rai.
sursa: http://adevaratareforma.wordpress.com/